Emoţii, nelinişti, căutări ... pentru un grup de cadre didactice care aveau de îndeplinit o misiune la început de an şcolar 2002 - 2003: aceea de a organiza un festival, de a-i da un plus de valoare, deosebindu-se astfel de serbările de grădiniţă.

Toate acestea datorate iniţiativei unui grup de cadre didactice, animat de dorinţa de a ridica prestigiul învăţământului preşcolar sucevean prin acţiuni care să diferenţieze această treaptă de învăţământ de anonimatul generalităţii. Festivalul "Voinicelul" a primit avizul MECTS, fiind singura manifestare artistică la nivelul învăţământului preşcolar.

Prima fază a festivalului ... cum a fost acum 8 ani? Festival ??!! ... începeţi iar cu Cântarea României?! , cam acestea au fost cuvintele şi ,,argumentele” aduse de suficient de multe colege din învăţământul preşcolar. Acestea au fost spuse de fiecare gândindu-se, probabil, doar la propria persoană, excluzând astfel chiar ,,actorii” cei mai importanţi: copiii şi de ce nu? ... părinţii lor. Timpul a demonstrat că acele ,,cârcoteli” au fost de moment, educatoarele din învăţământul sucevean dovedindu-se a fi deschise, creative, ambiţioase şi mai ales perfecţioniste. Acelaşi lucru se poate afirma şi despre colegele – educatoare din ţară care la cele două ediţii naţionale au ,,crescut” sub ochii noştri, ai comitetului de organizare şi ai juriului. Emoţiile fiecărui cadru didactic s-au concretizat în comunicare eficientă şi acţiune şi, mai ales, în puterea de a mobiliza şi motiva un grup de copii şi părinţii lor să aştepte fiecare ediţie a festivalului ca pe marele eveniment al anului şcolar.

Faptul că un rezultat, obţinut în cadrul festivalului cântăreşte suficient de mult în fişa de evaluare a unui cadru didactic, putând fi cuantificat în puncte, oferă credibilitate şi valoare acestei manifestări, dar ceea ce nu poate fi măsurat este satisfacţia şi aprecierea comunităţii, satisfacţia şi mulţumirea copiilor şi părinţilor. Ce stă în spatele acestor rezultate obţinute de fiecare copil şi educatoare participant la festival? E poate mai simplu de enumerat în câteva cuvinte: emoţii, mobilizare, renunţarea la grijile pentru propria persoană sau familie în anumite momente şi mai ales multă grijă pentru tot ce înseamnă această acţiune: înscrieri, programe, jurii, diplome, trofeu, spaţii de desfăşurare, comunicare permanentă, respect şi disponibilitate pentru cel de lângă tine ...

Dacă ar trebui enumerate câteva nume de organizatori, cu siguranţă ar trebui evidenţiate cele ale colegelor pentru care festivalul a fost o resposabilitate: educatoare Anişoara Tîrnovan, Maria Hanceriuc, Dorina Vieriu, Iuliana Alecsa, Dana Vîrvara, Getta Murariu ... iar celor care se ocupă de prezentul şi poate perspectiva acestuia, le urăm succes!